Grupurile Ele fac parte din structura vietii

Grupurile depresiune au aparut in primele decenii ale secolului nostrum sub formagrupurilor de interese iar aceasta aparitie s-a dovedit a fi o realitate avietii democratice.Ele fac parte dinstructura vietii politice fiind indispensabile in functionarea structuriivietii politice pentru ca instituie un sistem diferit de reprezentare fata departide.În comunit??ile primare istorice,grupul de interes era definit de un num?r de persoane unite de unul ori maimulte interese comune. Printre factorii importanti care au favorizat dezvoltareaacestor grupuri erau mentionati: regimul reprezentativ, dreptul de asociere,libertatea, progresul tehnic ?i rindustrializarea.

Considerarea intereselorocupa un loc important in legatura cu factorii de adeziune la un grup iar oricegrup de interes se defineste ca fiind unul de presiune. Roger GerardSchwartzenberg  afirm? c? “nu exist?niciun grup de interes care s? nu fie tentat sau for?at s? exercite o presiune”1.Pe de alt? parte, ceicare adera la un grup urmaresc trei categorii de beneficii: de solidaritate (datorit? sentimentuluireconfortant al solidarit??ii), materiale(bunuri ?i servicii) si scop(ac?iuneaîn numele unor valori sau cauze oferind satisfac?ii ce suplinesc intereselepersonale).

We Will Write a Custom Essay Specifically
For You For Only $13.90/page!


order now

                Partidele politice sedeosebesc de grupurile de presiune datorita faptului ca unul dintre motive nueste cucereirea puterii ci doar obtinerea influentei, influenta asupra caroradetin puterea.   Leadershipsi charisma Puterea carismaticainseamna pe langa faptul ca actiunile si chemarile liderului raspundorizontului de asteptari ale unei multimi de oameni si capacitatea acestuia dea propune scopuri inalte. In ultimii ani s-a pus accentual pe idea ca diferitepozitii de lider solicita caracteristici personale diferite.Aceasta idee vinein sprijinul modelului situational. Rezultatele contradictorii ale cercetarilorreferitoare la stilurile de personalitate ale liderilor, au determinatorientarea cercetarilor spre stilurile de conducere: autoritar, democratic,laissez-faire (teoria stilurilor de conducere):·      laissez-faire:lasa lucrurile sa mearga de la sine.·      democratic:se consulta permanent cu membrii grupului.·      autoritar:  detine puterea la modul absolut.

Acestastabileste singur scopuri faraa pelul la parerile celorlalti. El este cel carestie totul despre toate. Liderul este persoanacare datorita statutului sau formal si/sau informal mobilizeaza, organizeaza siconduce membrii si activitatile grupuluiinspre fixarea si atingerea scopuriloracestuia. Influenta sociala este conceptul care acopera cel mai bine descriereaconducerii. Influenta exercitata de lider este una puternica si determinanta incomparatie cu cea a celorlalti membri. Corespondenta dintre nevoile sicerintele grupului si ceea ce le ofera liderul este cheia ajungerii uneipersoane in pozitia de conducator. Sunt mai multe moduri prin care un individ ajunge lider, fie ca:ceilalti sunt obligati (pozitie); ca vor (permisiune); pentru ceea ce a facut(productie); pentru ceea ce este (personalitate).

        Modelul tranzactional discuta problematicaliderului in termeni de cerere si oferta, punand accentul pe interactiunealider-grup. Acest model aduce in prim plan premise ca influentarea in grup estereciproca, nu uni directionala. Deci intre lider si grup apare o relatiedinamica, un proces in care fiecare da si fiecare primeste.         Importan?a re?elei de rela?ii în ac?iunea grupurilor de interese Importantaretelei de relatii in actiunea grupurilor de interese urmareste influen??area opiniei publice si, desigur, influen??area indirect? a puterii. Opiniapublic? poate fi influen??at? prin constrângerea, ca urmare afolosirii unor mijloace care o contrariaz?: manifesta??ii, greve,  bararea drumurilor, etc.,.Grupurile prefer? s? recurg? la persuasiune si la tehnicile de ac??iune psihologic?.

Aceasta persuadare se realizeaza printr-oac??iune de informare sau prin actiune de propaganda iar propaganda vizeaza valorizarearevendic?rilor ?i punctelor de vedere ale grupurilor de interese . Prima datase face prin intermediul unor ziare, ziare ce formeaza presa specializat? agrupurilor de presiune si care, in ultima instanta,  se adreseaz? atât membrilor, cât ?i publiculuiexterior ?i în care se public? textele unor mo?iuni votate la un congres,scrisori deschise, interviuri, etc.                        Grupurile care folosescaceste tehnici nu au intotdeauna succes, se folosesc diferite tipuri delobbying: –       grassrootslobbying –       lobbyingultehnic, care necesit? activitatea unor profesioni?ti specializa?i pe domenii;-       lobbyingulpunctual, realizat pe un text particular;                         Lobbyuleste considerat o parte bine definita a democra?iei contradictorii sauconflictuale americane (democracy, adversary), exprimînd capacitatea sa de ini??iativ? în raport cu ac??iuneaguvernamental?. Mai este numit si „guvernul invizibil” sau „a treia camer?”, iaraceasta practica  a lobbyismului s-a generalizatprima data  în S.U.A.

În anul 1887Congresul a cerut pentru prima dat? lobby?tilor s? se înregistreze la CameraReprezentan??ilor.  Legile adi??ionale din acel timp si nu numai le-au impusfurnizarea listelor clien??ilor lor, descrierea activit???ilor pe care acestia le desfasurau si declararea sumelor de bani folosite pentru ele. Dac?la început lobbyismul a fost reglementat numai în statele principale, prinlegea din 2 august 1946 reglementarea juridic? s-a realizat ?i la nivelfederal. Federal Regulation of Lobbying Act (Legea La Follette – Monroney),parte a celui de-al treilea capitol al Legislativ Reorganization Act define?telobbyiurile ca fiind grupuri de interese particulare care caut? s? influen??eze procesul de decizie legislativ? a Congresului.

                        Speciali?tii au apreciataceast? lege ca fiind destul de vag?, ea neacoperind decât lobbyismulparlamentar, omi??ându-l pe cel de la nivelul aparatului executiv ?i ignorândputerea discret? a grupurilor ce urm?reau s? influen??eze opinia public?.                        Cu toate aceste lacune,se deta?eaz? o prevedere important? – cea a consult?rii obligatorii agrupurilor în cadrul procedurii legifer?rii. Se pleac? de la ideea c?, prin func??iile sale, lobbyismul completeaz? sistemul parlamentarexistent, iar lobby?tii, care îndeplinesc rolul unei camere corporative, nuprezint? nici un pericol pentru democra??ie.                            În multe stateexist? reglement?ri speciale privind lobbyismul. Pentru limitarea abuzurilor ?itransparen??a lobbyingului este prev?zut? obliga??ia grupului de a se înregistra, de a indica numele persoanelor care sefolosesc de el ?i cel al publica??iilorutilizate, de a specifica remunera??iile primite sau pl?tite, caretrebuie raportate trimestrial.

Lobbyingul se exercit? în capitalele statelor,dar în primul rând la Capitoliu ?i vizeaz? atât senatorii cât ?i reprezentan??ii, în 1 Mioara Nedelcu, „Pluralismul reprezent?rii.Grupuri de presiune.”, EdituraTipo Moldova, Ia?i 2002, apud R.G. Schwartzenberg, „Sociologie politique”,Editions Montchrestien, Paris 1971, pag.419

x

Hi!
I'm Simon!

Would you like to get a custom essay? How about receiving a customized one?

Check it out